Pr. Stephen Freeman, în traducere imaginară de pr. drd. Dorin Picioruș

Problema traducerilor adecvate este una care starneste mereu si mereu discutii. Nicio traducere nu este desavarstita, trecerea dinstr-o limba in alta se face mereu cu pierderi de sens ori de nunata. Nu vreau sa analizez in randurile ce urmeaza conditiile pentru o buna traducere, ci in continuare propun un exercitiu practic de analiza a unei traduceri din limba engleza facută de părintele Dorin Picioruș.  Citesc adesea textele publicate pe blogul Teologie pentru azi, din varii motive. Nu renunț la asfel de lecturi delectante cu toate ca adesea importanța pe care părintele și-o dă sieși și muncii sale îmi provoacă… zâmbete. Părinții Bisericii au vorbit clar și au scris limpede. Stim cu toții de slava deșartă, de îndreptățirea de sine și de ceilalți pui ai bicisnicei mândrii. Oricum, apreciez textele părintelui ca pe un exercițiu de sinceritate (toate izvorăsc din inimă, iar accesele de părere de sine, uneori deșanțată, nu sunt niciodată camuflate).

Recent păritele Picioruș a publicat o traducere pe blogul său (o traducere muncită, așa cum îi place să spună). Lecturând textul am observat ca stilistic este absolut identic cu toate celelalte publicate pe blog, același duh, aceeași atmosferă. Fiindcă, onest, exista trimiterea la textul englez, am aruncat o privire și am simțit acel text ca  pe o gură de aer proaspăt. Era altceva, cu totul altceva decât traducerea pe care părintele Picioruș ne-o oferă. Schimbările de sens și mutările de accent fac textul românesc de nerecunoscut. Să fie de vină cunoașterea deficitară a limbii engleze (evidentă adesea) sau să fie o intenționată tradare a sensurilor?  Iată câteva exemple ce sper să fie elocvente:

Some of my parishioners say that I only have one sermon – so perhaps it’s also true that I only have one blog article…

Părintele Dorin traduce:

Unii dintre păstoriţii mei spun, şi mai mult, că eu am o singură predică şi că, blogul, în esenţă, ar fi o singură predică…  (accentuând faptul că articolele blogului sunt predici, ceea ce textul englez nici măcar nu sugerează)

But I have been meditating on some of my favorite words or thoughts and why they are as important to me as they are.

Însă, gândindu-mă, aprofundând anumite cuvinte şi gânduri proprii mi-am dat seama că ele sunt importante pentru mine cum sunt şi pentru ei.

În loc de: Am meditat asupra câtorva dintre cuvintele si gîndurile mele preferate și asupra motivelor care le fac atât de importante pentru mine. (Accentul se mută  în traducerea lui Piciorus de la importanța personal a acestor meditații la universalizarea lor artificală)

These are all words drawn from Orthodox theology – so there is no surprise in my usage. It is their importance to me on the most fundamental level that brings them repeatedly to mind (whether in writing or in speech).

Toate aceste cuvinte enumerate aici sunt cuvinte teologice şi aceste cuvinte fac parte din limbajul meu teologic, care nu surprinde pe nimeni. Ceea ce mă interesează pe mine însă este ca aceste cuvinte să devină locuri comune ale gândirii celor ce mă ascultă şi, inevitabil, să devină locuri comune şi ale modului în care ei îşi mărturisesc credinţa lor ortodoxă.

În loc de: Toate aceste cuvinte sunt extrase din teologia Ortodoxă, deci faptul că le folosesc nu este surprinzător. Importanța lor pentru mine la cel mai adânc nivel face să mi le amintesc adesea (fie că scriu sau vorbesc) (Din nou, aceeași mutare de accent, obsesiv-activistă către ceilalti, nemenționați în textul englez, ambalată într-o poveste străină de original)

I frequently push this understanding to its farthest limits – to urge readers to see that not only is God a mystery, but all that He has created is mystery as well. It calls for a different approach to other persons, and to every tree and blade of grass.

Adesea pun această înţelegere ca graniţe ale Părinţilor şi îi îndemn pe cei care citesc pe Părinţi şi Scriptura să înţeleagă faptul, că nu numai Dumnezeu este o taină, ci toţi care suntem creaţi de către El suntem izvor de taină. Şi aceasta o observăm de fiecare dată când ne apropiem de cineva, de un copac sau de frunza ierbii.

În loc de: Adesea împing semnificația acestor termeni până la cele mai îndepărtate limite ale lor, pentru a-i face pe cititori să vadă că nu numai Dumnezeu este taină, ci întreaga creație la rândul ei este taină. Ceea ce cere o altă înțelegere a persoanelor și a fiecărui copac sau fir de iarbă. (Traducerea pr. Dorin abundă de confuzii, unele chiar ilare, toate trădând sensul originar)

I do not suggest such things in an effort to deny science, but in an effort to reduce science to its proper place. It is not the queen of knowledge, but simply a useful form of knowledge. We may study things and know them in many ways – but having done so is not the same thing as saying that we know things in their very being. Again, I do not deny that things can be known at the very level of their being – but they cannot be known in such a manner through the means of science.

Şi când spun aceasta nu vreau să neg eforturile ştiinţifice, ci încerc să întorc ştiinţa/ actul ştiinţific la maniera proprie de cunoaştere. Fiindcă ştiinţa nu este regina cunoaşterii ci o simplă formă folositoare de cunoaştere.

Noi putem să studiem lucrurile şi să le cunoaştem în diverse moduri şi dimensiuni ale lor dar prin aceasta nu ajungem la o cunoaştere în sine a lucrurilor. Şi iarăşi, prin această afirmaţie nu neg faptul că lucrurile pot fi cunoscute la o anumită adâncime a lor, ci vreau să spun că această cunoaştere e o cunoaştere în manieră ştiinţifică şi nimic mai mult.

În loc de: Nu spun acestea în încercarea de a nega știința, ci în încercarea de a aseza stiința acolo unde se cuvine. Stiința nu este regina cunoașterii, ci doar o formă utilă a ei. Putem studia lucruri și putem cunoaște multe aspect ale lor, dar a face asta nu este totuna cu a spune că știm lucrurile în chiar ființa lor. Din nou, nu neg faptul că lucrurile pot fi cunoscute în ființa lor, dare le nu pot fi astfel cunoscute cu metode științifice. (Vorba ceea, unde dai și unde crapă!)

Perhaps it is for this reason that I find St. Athanasius’ account of salvation in The Incarnation of the Word so compelling.

Poate că aceasta a fost şi raţiunea pentru care Sfântul Atanasie cel Mare a scris despre „Întruparea Cuvântului”

Probabil că acesta este motivul pentru care mi se pare atât de convingătoare prezentarea mântuirii făcută de Sfântul Atanasie cel Mare în „Despre Întruparea Cuvântului”

As we enter a New Year, I ask your prayers for God’s continued mercy.

Însă acum, intrând în noul an, în 2009, mă rog lui Dumnezeu ca să nu Îşi oprească mila Sa faţă de noi.

În loc de: Intrând în noul an, vă cer rugăciunea pentru ca Dumnezeu să nu Îşi oprească mila Sa faţă de noi. (Părintele Dorin, egocentric, își afirmă propria rugăciunea, în loc să o ceară smerit și pe a celorlalți!)

La capătul acestei analize, sumare, care nu se oprește decât la cele mai fantasmogorice fraze imaginate de pr. Dorin ca fiind echivalentul unor tainice însemnări engleze, concluzie nu e greu de  desprins. Părintele Dorin fie nu știe engleza și doar pozează în mare savant, fie își bate joc de cititorii lui pe care îi disprețuiește supraordonându-se. Nici una din posturi nu îi face cinste.

Later edit:

Exista o traducere in limba romana a blogului pr. Stephen Freedman pe care o gasiti aici.