Convorbiri cu Octavian Paler, note de lectura


La foarte scurt timp după trecerea la cele veşnice a scriitorului Octavian Paler, editura Corint a publicat volumul lui Daniel Cristea-Enache Convorbiri cu Octavian Paler. Ceea ce cred că atrage în principal atenţia asupra lucrării este compoziţia bizară. Aruncând o privire rapidă asupra ei nu te poţi dumiri dacă ai la îndemână o carte-dialog (aşa cum te aştepţi pornind de la titlu) sau un jurnal. De fapt ai în mână şi una şi alta. Tendinţa către confesiune şi atenţia permanentă pe care o acorda mişcărilor lăuntrice îl face pe Octavia Paler  să îşi dateze de la un punct intervenţiile, adesea neîngrădite de întrebările criticului literar Daniel Cristea-Enache. Dialogului şi notiţelor de jurnal li se adaugă mai apoi o serie de „paranteze eseistice prin care spiritul său mereu curios introducea noi teme de reflecţie”, după cum precizează în stilul său foarte elaborat iniţiatorul acestor convorbiri. Zic stil elaborat deoarece căutarea, preţiozitatea, fraza uneori contorsionată a tânărului critic contrastează puternic cu scrisul lin, cuminte, odihnitor, întru totul matur al bătrânului Paler (care să nu uitam că trecuse de pragul vârstei de 80 de ani). Citește în continuare „Convorbiri cu Octavian Paler, note de lectura”

Anunțuri

Note de lectură, Lucrarea,Constantin Ciomâzgă


În spaţiul publicisticii teologice romanele sunt o apariţie rară şi atrag inevitabil atenţia. Dacă Pavel Lunghin, regizorul filmului Ostrov, afirma despre creaţia sa că se vrea a fi o predică prin intermediul cinematografiei, la fel de bine ne putem aştepta să găsim propovăduire viguroasă a valorilor creştine prin intermediul literaturii. Din păcate, realizări mari în privinţa romanului creştin nu se prea găsesc în literatura română (între cele apărute curând nu trebuie însă trecut cu vederea micuţul roman al ierom. Savatie Baştovoi, Nebunul, construit după cum afirmă şi autorul cu mijloacele specifice acestei arte). O apariţie ce vrea să se înscrie în acest tip de creaţie, anume romanul creştin, sau poate şi mai precis, a romanului ortodox este şi Lucrarea lui Cornel Constantin Ciomâzgă. Citește în continuare „Note de lectură, Lucrarea,Constantin Ciomâzgă”

Testamentul Grupului de rezistenţă anticomunistă carpatin-făgărăşan


Niciodată nu am înţeles prea bine naţionalismul şi nu am vibrat la discursul sforăitor şi prea adesea demagogic şi ideologizat despre dragostea de ţară. Nu am înţeles, şi nici acum nu mă pot lăuda cu asta, care este rolul pe care neamul îl are în iconomia mântuirii noastre. Cel mai mult  a vibrat în mine mândria naţională cand am mâncat mămăligă cu brânză şi când mi-am amintit de discursul lui Avram Iancu („No, merem?…No, haida-hai!”…). Şi apoi am aflat de temniţele comuniste, de ce s-a întâmplat la Piteşti, Gherla, Aiud şi în restul „arhipelagului”. M-am cutremurat, am încercat să înţeleg, dar suferinţa nu este cuantificabilă şi nici conceptualizabilă. Despre Piteşti am scris cu reală durere, cutremurat în încercarea de a le fi alături prin experienţa dată de lectură. Nu ştiu nici astăzi prea bine ce este neamul şi nu înţeleg iubirea acelora faţă de neam, dar mă uimesc. Testamentul celor care, în bună măsură, şi-au vărsat sângele în munţi luptând împotriva urgiei comuniste vrând să fie liberi în ţară lor, este un motiv continuu de încântare, uimire, mirări şi tristeţi. Mai ales tristeţi. Astfel de oameni merită tot respectul şi veneraţia noastră chiar nefiind de acord întru totul cu ei şi chiar neînţelegându-le jertfa. Citește în continuare „Testamentul Grupului de rezistenţă anticomunistă carpatin-făgărăşan”

Despre adevăr, excursul etimologic al lui Pavel Florenski


 

 

Punctul de conexiune între gândirea ştiinţifică şi gândirea teologică o constituie ţinta comună a celor două: adevărul. Funcţia pe care o are adevărul în cele două tipuri de discurs diferă radical. Dacă pentru oamenii de ştiinţă adevărul explică realitatea şi are foarte adesea o finalitate practică, în sfera religiei adevărul are o funcţie primordial soteriologică, Adevărul este mântuitor. „Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”(In 8,32), le spune Hristos uncenicilor săi.

Teologul, filosoful şi omul de ştiinţă rus, Pavel Florenski[1], dedică mai multe pagini problemei adevărului în lucrarea sa de căpătâi în domeniul teologiei, Stâlpul şi temelia adevărului[2], în scrisoarea a doua: Despre îndoială. Pentru Florenski, Adevărul este „ceva atât de deplin, încât cuprinde în sine totul şi prin urmare, numai convenţional, parţial, simbolic,  se exprimă prin denumirea sa”. [3] Pentru o bună înţelegere a sensurilor conceptului „adevăr” în cele mai importante limbi culturale, vom urmări o digresiune etimologică realizată de Pavel Florenski[4]. Limbile ce vor fi analizate sunt: slavă, greacă, latină şi ebraică. Citește în continuare „Despre adevăr, excursul etimologic al lui Pavel Florenski”

Radu Anton Roman


Zilele trecute mi-a fost dăruită (în urma sugestiei mele, ce-i drept) cartea de bucate a lui Radu Anton Roman. De atunci sunt fascinat de ea, ca de cel mai captivant roman pe care am pus mâna în ultima vreme. Nu e o carte tehnică ci “beletristică”, în sensul etimologic al termenului, o carte a cuvintelor frumoase aşezate cu talent, haz şi inspiraţie în frază. Vrând să trec dincolo de cartea de bucate am fost curios cine a fost Radu Anton Roman. Şi pentru că nu am găsit nici o biografie mulţumitoare m-am “dedulcit” la interviuri, între care cel din Formula As este cu adevărat încântător. Alături de R. A. Roman te visezi într-o lume bunilor şi stăbunilor noştri, despre care cred sincer ca erau mai buni ca noi, o lume poate cu praf şi ea, dar fără zgomot, în care aş vrea, bucuros, să se mai poată trăi.

Găsiţi aici interviul: http://www.formula-as.ro/2004/623/acasa-1/radu-anton-roman-5161

iar aici: http://www.ziua.ro/display.php?id=183829&data=2005-08-31, un alt interviu despre carţi mai mult decât despre bucate.