De la chip la imagine, un posibil traseu semantic


Acest text ar fi trebuit să poarte subtitlul prea lung „sau despre neașteptatele sensuri ale unui cuvânt pe care cu toții credem că l-am înțeles”. Eu am fost convins multă vreme că înțeleg ce înseamnă chip. E foarte limpede, îmi spuneam, chipul este un sinonim puțin arhaic, plin de valențe poetice și semnificații teologice pentru față. Chipul unui bărbat sau chipul unei femei (cum citim bunăoară în traducerea Cornilescu a versetului 16 al capitolului 4 din Deuteronom) nu este altceva decât fața lor (și nu înfățișarea, așa cum traduce, mai apropiat de original Biblia sinodală). Textul din Deuteronom nu este important pentru discuția noastră, așa cum sunt versetele capitale pentru antropologia teologică de la Fc. 1, 26-27. Citește în continuare „De la chip la imagine, un posibil traseu semantic”

Anunțuri

Din nou despre comunism


Maniera de abordare contemporană a temei comunismului este una paradoxală: discutată frecvent este nelămurită, analizată adesea rămâne neînțeleasă, prezentată în modurile cele mai diverse se dovedește neasumată și așa mai departe. Limpede este că va mai trece suficient timp până când se va clarifica episodul acesta al istoriei care a marcat (a se citi mutilat) destinul nostru recent. Citește în continuare „Din nou despre comunism”

Alexandr Men sau despre martyria creștină


Întrudirea trupească, pentru un evreu creștin, cu profeții, cu Maica Domnului și cu Mântuitorul însuși este o mare cinste și semnul unei duble responsabilități, atât ca membru al Bisericii cât și ca membru al poporului ales.” În felul acesta își definea identitatea preotul Alexandr Men, rus de origine iudaică, încreștinat în vremea năpraznicei urgii anticreștine din URSS-ul în care ateismul militant devenise religie oficială. După ce, cu o atenție deosebită, reușise să scape teafăr de sub toate valurile de prigoană pe care le-a suferit alături de turma păstoriților săi, a fost asasinat în zorii zilei de 9 septembrie 1990, când în Rusia începuse să se degajeze atmosfera infestată de conglomeratul ideologic sovietic. Părintele Alexandr, la capătul unei vieți epuizate în efortul de media întâlnirea oamenilor cu Dumnezeu, pășește în Împărăția Cerurilor din pricina unei lovituri de secure primită în ceafă, pe când se îndrepta spre biserică pentru a sluji, ca în fiecare dimineață, liturghia. După cum cred că era de așteptat, asasinul a rămas cunoscut doar lui Dumnezeu.

Yves Hamanst scrie: „toporul era folosit de țăranii ruși pentru a lupta împotriva invadatorilor străini, a dușmanilor. Este simbolul traditional al condamnării populare și a pedepsirii trădătorilor. De asemenea, toporul a fost utilizat împotriva evreilor în pogromuri.”1 Iar părintele, era un evreu, care fără să își nege sângele iubea ortodoxia și sfinții ruși, la fel ca și cultura în care se integrase. Iar în acest punct paralela cu N. Steinhardt, monahul Nicolae de la Rohia, evreul convertit la ortodoxie și românitate, devine inevitabilă. Pentru început însă câteva elemente biografice ale celui dintâi. Citește în continuare „Alexandr Men sau despre martyria creștină”

Klaus Kenneth, un interviu


Am citit încântat cartea lui Klaus Kenneth „Două milioane de kilometri în căutarea adevărului” (chiar dacă nemulțumit de unele note ale editorului/traducătorului), un pelerinaj uluitor pe urmele lui Dumnezeu. In ton cu această carte, completând-o în privința relației pe care a avut-o cu Părintele Sofronie Saharov, este interviul publicat pe blogul editurii Agnos din Sibiu (unde dealtfel puteți citi mai multe fragmente din din cartea Călător pe pământ românesc. Convorbiri. File de jurnal – Klaus Kenneth).  Redau în continuare acest inteviu așa cum apare pe blogul lui Ciprian Voicilă. Citește în continuare „Klaus Kenneth, un interviu”