Simbolul de credință Maasai


Anul 2010 este anul Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești, conform unei decizii a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Crezul despre care vorbim este simbolul de credință niceo-constantinopolitan, normativ în întrega creștinătate. Nu este însă singurul crez elaborat în sânul comunităților creștine, iar, după știința mea, cea mai elaborată cercetare a acestor simboluri și mărturisiri de credință a fost realizată de istoricul și teologul Jaroslav Pelikan (vezi în acest sens volumele Creeds and Confessions of Faith). Despre crezuri, despre actualitatea și importanța lor a fost invitat J. Pelikan să vorbească la emisiunea de radio Speaking of Faith (care poate fi integral ascultată), în cadrul căruia a recitat și crezul Maasai, despre care spunea că îi este la inimă: Citește în continuare „Simbolul de credință Maasai”

Anunțuri

Ce înseamnă să folosești cuvinte al căror înțeles nu îl cunoști?


Nu cred ca înseamnă mare lucru, din moment ce astfel de texte sunt publicate în ziarele cu tiraj național. Și dacă o perlă dintr-un extemporal sau dintr-o teza scolară te face să râzi, aberația de mai jos pe mine m-a făcut să ma jenez. Când am citit fragmentul pe care îl voi reda mai încolo, m-am simțit scufundat într-un val de penibil. Mi se părea că asist la un spectacolul de prost gust al unui țoape care face pe deșteapta în piață. Citește în continuare „Ce înseamnă să folosești cuvinte al căror înțeles nu îl cunoști?”

O poveste despre curaj și demnitate


Mi-a fost foarte greu sa găsesc titlul potrivit pentru această postare. Demult nu am citit o poveste care să mă emoționeze în așa măsură. Cu atât mai mult cu cât am fost preocupat vreme îndelungată de trecutul comunist al României și de absurditățile traiului cotidian de atunci. Am întâlnit oameni cu povești extraordinare. Eroi în adevăratul sens al cuvântului. Nu toți au fost însă verticali. Mulți au căzut, fie de voie, fie de nevoie. Moștenirea acestora din urmă este greu de purtat. Nu imposibil, însă. Trecutul nu se poate vindeca, decât asumându-l. Luându-l bărbătește de piept. Mai departe comentariile mele sunt de prisos. Vă invit să citiți ce scrie dr. Marius Cruceru despre tatăl său informator și apoi victimă a Securității. Citește în continuare „O poveste despre curaj și demnitate”