Despre smerenie – un cuvânt al avvei Antonie


              Avva Antonie a fost un monah curajos și curios. Ajuns la o mare înălțime duhovnicească, încearcă să înțeleagă rosturile intime ale lumii și ale vieții. Uneori, în avântul său, este tentat să depășească granițele trasate oamenilor. Vrea să arunce o privire dincolo. Când curiozitatea este goală sau când sunt transgresate anumite limite invizibile, Sfântului Antonie i se aduce aminte de condiția lui mărginită. Acesta este cazul apoftegmei a 2-a, din seria dedicată lui, în care îl găsim pe Antonie „căutând la adâncul judecăților lui Dumnezeu”. Glasul Domnului îl atenționează: „Antonie, ia aminte la tine. Că acestea sunt judecăți ale lui Dumnezeu, și nu-ți este ție de folos a le ști.” Nu aceeași este situația când monahul egiptean iscodește lucruri ale căror cunoaștere poate avea semnificație practică pentru viața ascetică. Așa se întâmplă atunci când, din descoperire dumnezeiască, Antonie vede mrejele diavolului întinse pe pământ, adică mulțimea tentațiilor și a ispitelor pe care le are omul de înfruntat de-a lungul itinerariului său terestru. Iar puzderia încercărilor este copleșitoare. Zdrobit de această descoperire, Antonie caută suspinând o soluție. De această dată răspunsul nu se mai lasă așteptat. Un glas îi spune, simplu, un singur cuvânt: smerenia (Antonie 7). La multitudinea și diversitatea ispitelor singură smerenia se poate opune. Felurimea ispitelor și dibăcia ispititorului pot fi biruite doar prin adunarea în sinele înfrânt al celui smerit.

            Cuvântul pe care avva Antonie îl primește este scurt, concis, esențializat. În definitiv, viața ascetică s-ar putea reduce pe un anume plan la dobândirea smereniei. E de remarcat maniera pozitivă adoptată de avva Antonie. Accentul cade totdeauna pe virtutea care trebuie dobândită și nu pe patimile și scăderile de înfruntat. Există o semnificativă deosebire de nuanță între a te concentra pe lupta împotriva mândriei, pe de o parte, și a căuta dobândirea smereniei, pe de altă parte. Asta pentru că lupta împotriva mândriei poate deveni unilaterală și nu te va duce automat în universul imens al smereniei, căci smerenia este calitativ altceva decât simplu inversul mândriei. Concentrarea răspunsului pe care Sfântul Antonie îl primește arată foarte bine cum virtutea indicată, smerenia, adună în sine toate virtuțile. Într-o organizare scolastică a păcatelor se spune cu temei că mândria este un păcat de căpetenie, pentru că generează o suită de alte păcate. Gândind în aceeași logică putem spune despre smerenie că este mai mult decât o virtute de căpetenie, pentru că nu doar că este punctul de plecare pentru alte virtuți, ci, ea însăși înglobează în sine, atunci când este autentică, întreaga viață. Și tocmai pentru complexitatea imensă a smereniei ea este atât de greu de definit. Orice încercare de a o cuprinde în limitele înguste ale unei explicitări nu fac decât să o mărginească și să o golească de conținut. De aceea soluția este doar afirmarea smereniei ca ideal realizabil, asemenea glasului care a vestit avvei Antonie, rămânând să cerem lui Dumnezeu să ne deslușească El modalitățile concrete de trăire a ei.

Articol apărut în Ziarul Lumina cu titlul „Singură smerenia”

Anunțuri

23 de gânduri despre „Despre smerenie – un cuvânt al avvei Antonie

  1. sunt o practicanta a Terapiei iertarii-(sau psihoterapiea isihasta).
    ca terapeut invat pe altii -dau mai departe darul primit,si mai ales invat eu-mereu.
    am facut aceeas greseala -cea mentionata legat de lupta impotriva mandriei.
    abia acum,dupa multa cautare am fost indrumata spre intelegerea smereniei,desi teoretic stiam ceva,ca orice credincios.
    e mai mult decat o virtute- e un sistem-e atat de complex…
    poti merge pe calea cautarii smereniei , mult , vei gasi umilinta, vei gasi incet si rabdarea (dupa unii parinti smerenia este rabdare),vei gasi intelepciunea si alte virtuti -in cautarea ta…
    la urma -sau poate nu chiar la urma -vei gasi ceva absolut uimitor.Parintele Arsenie Papacioc a inteles si ne-a transmis si noua in intelepciunea sa:
    e Gratie Divina…
    daca suntem priviti,daca suntem iubiti de Tatal Ceresc-nu e datorita smereniei noastre.
    e datorita indurarii Sale,datorita Gratiei Divine.
    prima data ne-a iubit El, Domnul nostru, apoi l-am gasit noi si am inceput sa-l chemam,sa cerem indrumare,sa-l urmam si sa-l iubim.
    dar sa nu uitam:prima data ne-a iubit El…
    asta e Gratia divina si nu numai asta. e doar o farama din ea.

      1. buna dl Paul.

        eu am scris cateva cuvinte despre asta.
        dvs cum o intelegeti?
        ma intereseaza sincer parerea dvs, mai ales ca sa stiu cate ceva despre ,,limbajul,, vorbit de dvs ,pt o mai buna comunicare.
        terapia iertarii…e o terapie de purificare cunoscut de inaintasii nostri,de calugarii batrani ,dar si de multe pers spirituale din intreaga lume.
        e o terapie pe emotional,multa teorie ,multe secrete.
        la cererea raposatului parinte Arsenie Papacioc Luminita Paval a predata mult timp in Ro. el a cerut sa faca cunoscut tuturor romanilor pt a salva natiunea.
        a predat sub forma de cursuri,conferinte, terapii individuale,consiliere.
        particip si eu cu bucurie, dupa puterea data de Tata-l meu .
        va apare adr mea de mail?

      2. Doamna Maria,
        limbajul pe care il vorbesc e usor de surprins, am scris destul pe blog. In plus folosesc termeni in intelesul lor teologic consacrat. Intreb despre Gratia divina, pentru ca e un concept care se intalneste in forma asta in teologia catolica si eram curios daca intelegeti prin gratie acelasi lucru ca si ei sau ce?

        Paul

      3. Dl Paul,
        e un subiect foarte frumos si imi place sa gasesc oameni pe net pe care-i preocupa .
        nu sunt multi.
        Gratia divina nu e un lucru meritat.o primim pentru ca Dzeu ne iubeste.
        ne iubeste tot intr-un mod nemeritat.
        de ce?
        pt ca Dzeu este iubire.
        terapia iertarii sau psihoterapia isihasta discuta larg despre iubirea neconditionata,calitate pe care e spre binele nostru s-o dezvoltam,s-o facem sa creasca. <>…
        prin exercitiu. doar prin exercitiu.
        smerenia…vine de la noi si se indreapta spre Divin.gratia divina e de la Divin si se indreapta spre om.
        daca aceste 2 minuni se intalnesc-foreaza acel canal minunat-comuniunea.
        e ca o reconectare.
        raul ne-a deconectat de la iubirea si gratia divina.
        prin iubire si smerenie -putem reconecta ce s-a pierdut .
        prin gratia divina acest canal e mereu deschis din partea lui Dzeu.aici pe pamant s-a pierdut intrarea in acest canal.
        iar smerenia…e ceva atat de amplu-e un sistem intreg-atat de puternic …

  2. citatul nu a ajuns
    era un verset care vb despre timpurile din urma in care iubirea celor mai multi se va raci.
    asa inteleg eu-e doar parerea mea.

  3. buna
    sunt Bianca
    vreau sa stiu cate ceva despre subiectul smereniei.
    inteleg ca e mai mult decat umilinta.
    ce inseamna smerenia e un sistem?
    am citit ce ati scris ,dl Paul si dna Maria,doar ca -cred ca am nevoie de mai mult ca sa inteleg.
    am primit cartea GANDURILE SI EMOTIILE CARE UCID IUBIREA DIVINA
    a lui Luminita Paval, am inceput sa lucrez la diverse conflicte, nu e usor,si simt ca greutatea terapiei are legatura cu lipsa mea de smerenie.
    asa ca am cautat pe net subiectul smereniei.
    ajutati-ma sa inteleg mai bine smerenia.

    1. Doamna Bianca,

      mi-e greu sa va raspund ce este smerenia. Nu stiu. Incerc sa inteleg. Oricum este virtutea de la care începe și în jurul căreia se concentrează viața duhovnicească. Smerenia nu se învață din cărți. Se învață practic, încercând să o trăiești. Iar pentru a putea trăi conștient viața duhovniească avem nevoie de un părinte duhovnicesc, de un reper care să fie în afara noastră și care să ne ghideze. E un punct de la care se poate începe. Iar în lipsa unui duhovnic care să poată desluși practic și din mers tainele sufletului e nevoie de rugăciune pentru ca Dumnezeu să dăruiască o asemenea întâlnire fundamentală.

      1. dl Paul
        sunt curioasa ce parere aveti despre ce am scris pana acum, m-am exprimat clar sau mai…cetos…?
        am observat ca unele notiuni inseamna lucruri foarte diferite pt pers diferite.
        suntem atat de diferiti…
        de exemplu-ce inseamna pt dvs ,,El ne-a iubit intai”
        e un verset din noul testamentsi e legat de gratia divina
        v-ar face placere sa scrieti cateva cuvinte despre asta?

      2. Din punctul meu de vedere a fost destul de greu de înțeles ce ați scris. Dincolo de implicarea mea personală, am totuși o formație teologică științifică, cu toate că poate suna bizar lucrul asta. Deci, mă strădui și să încadrez cele spuse de Dvs. într-o teologie mai largă.
        Despre versetul „El ne-a iubit mai întâi” primul gând care îmi vine în minte este că noi suntem deja în dragostea lui Dumnezeu. Că iubirea aceea de la început nu a încetat niciodată. Ne rămâne doar să o înțelegem. Tocmai de aceea porunca din inima creștinismului este „Să-L iubești pe Dumnezeu din toată puterea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

      3. gandim la fel deci.
        legat de ce ati scris-
        ce anume parea greu de inteles?
        as vrea sa vb de asta.
        v-ar face placere?
        lucrez cu oamenii, cu bolnavi, conform celor invatate de la terapeutii mai vechi si conform terapiei care m-a ajutat la vremea mea.
        sunt foarte recunoscatoare pt tot ce am primit de la ei.
        sunt multe secrete .
        si multa munca

      4. ezoteric?
        nu as indrazni sa-l acuz pe parintele Arsenie de ezoterism…
        in plus,orice secret care nu patrunde in inima-desi e evident-pt mine ramane secret.
        de exemplu -care e pacatul cel mai mare?
        cel facut cu gandul adica sentimentele,cu vorba sau cu fapta?

      5. nu am avut intentia sa vb pe ocolite.scuze.
        raspunsul la intrebarea mea de adineauri e deja un secret de genul asta.
        de fapt e chiar baza.
        hai sa vb mai pe fata.
        un om obisnuit va raspunde imediat :pacatul comis cu fapta.mai putin grav cu vorba,iar gandul-pacatul cel mai mic.
        ma rog-am generalizat un pic ,e drept.
        dar ideea e usor de inteles,nu-i asa?
        dvs cum ati raspunde?

      6. In continuare nu imi raspundeți. Ințeleg că secretul de aia e secret, pentru că nu se destăinuie cu ușurință. Nu vreau să cer asa ceva. Vreau doar să îmi răspundeți la ce vă referiți când vorbiți despre secrete. Care este tipul de conținut al secretelor. Creștinismul pe care îl cunosc eu nu are secrete, chiar dacă, în mod paradoxal e foarte puțin cunoscut.
        Ca să vă răspund la întrebarea privind păcatele. Păcatul cel mai mare este cel care te stăpânește. Orice ierarhizare poate fi cel mult orientativă. Lucrurile se judecă la nivel personal. În ceea ce ați spus Dvs. că ar fi răspunsul unui om obișnuit, mi se pare că e o parte consistentă de adevăr. Dar nu înseamnă că asta e totul.

      7. cel care te stapaneste…exact.
        daca ma stapaneste ura fata de cineva ,ura mea se poate manifesta in vorba mea, daca ma stapanesc mai greu,se va manifesta chiar in fapte.
        dar daca nu o tradez nici prin vorba nici prin fapte?
        in inima mea va continua sa dainuie- nu-i asa?
        ce a zis Isus despre ura?
        cu cuvintele mele-pt ca nu retin unde e versetul-daca urasti pe fratele tau,l-ai ucis in inima ta.
        deci exista pacate comise in inima si sunt grave.
        orice pacat de genul asta-ura,nemultumire,critica,gelozie,etc e o agresiune,si e o grava incalcare a LEGILOR DIVINE ALE IUBIRII.
        se vorbeste despre asta ,totusi ramane secretpt inima care nu e deschisa pt a intelege iubirea neconditionata.
        Dzeu este iubire.
        altceva:
        am citit la manastirea de la Frasinei despre ingerii cazuti.
        calugarul mi-a imprumutat cartea,iar e am imprumutat manualul terapiei iertarii,aprobat de parintele Arsenie.
        de fapt la cererea lui a inceput sa fie predat in Ro de catre autoarea cartii.
        probabil am fost foarte ignoranta inainte.mie mi se parea nou totul,atunci la inceput.
        calugarii batrani vorbesc despre duhuri ale intunericului, entitati,ingeri care au intors spatele lui Dzeu.
        se hranesc cu sentimentele negative ale oamenilor .
        asa este frica.
        mai ales frica

  4. si inca ceva…despre filocalie
    mi-a spus un preot ca terapia iertarii semana f mult cu ce a invatat el la seminar despre filocalie.
    din cazul lui im invatat foarte multe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s