Părintele Grigore Dinu Moș – Despre mândrie


Un interviu al Cosminei Nicoară cu pr. Grigore Dinu Moș în Ziarul Lumina:

Părinte, mândria este cu siguranţă unul dintre marile păcate ale omului, care atrage după sine şi alte păcate. Cum putem lupta împotriva acestui păcat?

Aş începe cu o definiţie a mândriei dată de Fericitul Augustin: „Mândria este iubirea de sine până la dispreţuirea lui Dumnezeu, pe când smerenia este iubirea lui Dumnezeu până la dispreţuirea de sine”. Mândria este mama tuturor păcatelor şi viciilor, pentru că produce o separare a omului de Dumnezeu şi, fără Dumnezeu, omul nu poate să facă nimic (Ioan 15, 5). Trufia presupune o cugetare confuză, întrucât ea constă în două neştiinţe: a ajutorului lui Dumnezeu şi a neputinţei proprii (Sfântul Isaac Sirul).

Sfântul Casian Romanul ne avertizează că mândria nu strică doar o parte a sufletului, ci întreg sufletul. Ea este de mai multe feluri: trupească, sufletească şi duhovnicească. Primele două sunt uşor de identificat: mândria trupească este atunci când ne lăudăm cu lucrurile materiale pe care le deţinem, iar mândria sufletească este ceva mai subţire, când ne lăudăm cu anumite virtuţi naturale, fie că suntem inteligenţi, fie că avem putere de muncă sau dragoste, fie cu o presupusă smerenie etc. Mândria duhovnicească este foarte greu de identificat, este ascunsă în om şi chiar oamenii cu o viaţă sfântă duc o îndelungată luptă pentru a o dezrădăcina. Pentru a o identifica, trebuie mai întâi să ne luptăm cu primele forme de mândrie şi să dobândim mai multă lumină de la Domnul în suflet.

Citește în continuare „Părintele Grigore Dinu Moș – Despre mândrie”

Radu Preda despre reorganizarea teritorială a celor două Mitropolii din Ardeal


Pe site-ul Ora de Cluj a fost publicat un articol al cunoscutului teolog clujean Radu Preda despre problema fierbinte în aceste zile a reorganizări Mitropoliilor din Ardeal. Un articol bine scris, însă foarte acid, care deși tratează probleme bisericești, de bună seamă că nu și-ar găsi locul în vreo publicație bisericească datorită manierei foarte critice de abordare. Lectura acestui text mă face să îmi pun încă o dată problema „solidarității critice”. În textele programatice ale  Bisericii Evanghelice din Germania, care vorbesc despre locul și rolul presei în Biserică se spune că aceasta trebuie să manifeste într-o atitudine de solidaritate critică față de instituția Bisericii, oamenii acesteia și eventual derapajele lor. Conceptul îl găsesc foarte bun, dar, dificultatea apare în clipa în care încerc să îl umplu de conținut. Până unde solidaritate și de unde începe critica? Sau invers. Pentru ca Biserica să aibă o presă eficientă și competitivă o asemenea discuție este vitală.

Documente digitale la BCU Cluj


De curând am aflat că Biblioteca Centrală Universitara „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca a scanat câteva zeci de mii de pagini din fondul de periodice de la începutul secolului XX, care sunt accesibile gratuit pe Internet. Am fost absolut încântat câteva zile la rând sa răsfoiesc primele numere ale revistei „Gândirea”, până când, de ceva vreme, site-ul a devenit imposibil de accesat. Sper însă ca documentele scanate să redevină accesibile GRATUIT publicului internautic (oare așa se zice?). Oricum, pana se lămuresc lucrurile vizitati totusi site-ul bibliotecii digitale de la Cluj: http://documente.bcucluj.ro/.

Călugărul și copiii, un documentar


În această seară am văzut unul dintre cele mai impresionante documentare din ultima perioadă. Pe blogul Corinei Negreanu am găsit filmulețele de mai jos, pe care le recomand din toată inima. E un film despre frumusețe, curăție, bunătate, firesc. Despre mănăstirea de la Bănceni, din Ucraina, la 7 kilometri de granița cu România.

Citește în continuare „Călugărul și copiii, un documentar”

Simbolul de credință Maasai


Anul 2010 este anul Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești, conform unei decizii a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Crezul despre care vorbim este simbolul de credință niceo-constantinopolitan, normativ în întrega creștinătate. Nu este însă singurul crez elaborat în sânul comunităților creștine, iar, după știința mea, cea mai elaborată cercetare a acestor simboluri și mărturisiri de credință a fost realizată de istoricul și teologul Jaroslav Pelikan (vezi în acest sens volumele Creeds and Confessions of Faith). Despre crezuri, despre actualitatea și importanța lor a fost invitat J. Pelikan să vorbească la emisiunea de radio Speaking of Faith (care poate fi integral ascultată), în cadrul căruia a recitat și crezul Maasai, despre care spunea că îi este la inimă: Citește în continuare „Simbolul de credință Maasai”

O poveste despre curaj și demnitate


Mi-a fost foarte greu sa găsesc titlul potrivit pentru această postare. Demult nu am citit o poveste care să mă emoționeze în așa măsură. Cu atât mai mult cu cât am fost preocupat vreme îndelungată de trecutul comunist al României și de absurditățile traiului cotidian de atunci. Am întâlnit oameni cu povești extraordinare. Eroi în adevăratul sens al cuvântului. Nu toți au fost însă verticali. Mulți au căzut, fie de voie, fie de nevoie. Moștenirea acestora din urmă este greu de purtat. Nu imposibil, însă. Trecutul nu se poate vindeca, decât asumându-l. Luându-l bărbătește de piept. Mai departe comentariile mele sunt de prisos. Vă invit să citiți ce scrie dr. Marius Cruceru despre tatăl său informator și apoi victimă a Securității. Citește în continuare „O poveste despre curaj și demnitate”