Gagarin, Hrusciov și Patriarhul


În mediul teologic, dar nu numai, e destul de cunoscuta povestea lui Gagarin (utilizata ca material propagandistic de comunismul ateu), care întors din Cosmos declară că nu l-a văzut acolo pe Dumnezeu. Iata aceeași poveste, în varianta lui Hans von Campenhausen din cartea Theologenspieß und –spaß.

În cinstea astronautului Gagarin a fost dată o foarte mare petrecere. La un moment dat Hrusciov îl trage deoparte pe celebrul cosmonaut și îi spune: „Tovarășe Gagarin, spune-mi cât se poate de sincer: Acolo sus, L-ai văzut pe… Dumnezeu?”. Citește în continuare „Gagarin, Hrusciov și Patriarhul”

Anunțuri

Femeia și cele două lumânări


De ceva vreme preotul observa cum în fiecare vineri o bătrânică venea la biserică și așeza o lumânare la icoana Arhanghelului Mihail, dar în același timp, punea și o lumânărica la coada balaurului*. Intr-o zi preotul nu a mai putut răbda și o întreabă pe femeie: „Bună doamnă, ce faceți dumneavoastră aici? De ce de fiecare dată când veniți aprindeți și pentru drac o lumânare?” Citește în continuare „Femeia și cele două lumânări”

Hans von Campenhausen și umorul teologic


Hans von Campenhausen a fost un teolog german, respectabil, specializat în istoria Bisericii și arheologie, a avut cunoștințe serioase de patristică (s-au tradus in limba română două volume sintetice despre Părinții Latini și Părinții Greci ai Bisericii). În afara studiilor de teologie a publicat și o cărțulie care a avut un oarecare succes (volumul pe care il am eu e din 1974, cand a ajuns deja la a treia ediție): Theologenspieß und –spaß, ceea ce intr-o traducere destul de liberă ar însemna Glume teologice. (Pentru cei interesați de biografia acestui teolog, Google Books oferă câteva fragmente din memoriile sale in limba germană)

Va propun o serie de glume și povestioare din aceasta colecție. Voi încerca sa traduc și să pun pe blog, în perioada următoare, în fiecare zi câte o astfel de istorie. Citește în continuare „Hans von Campenhausen și umorul teologic”

Simbolul de credință Maasai


Anul 2010 este anul Crezului Ortodox și al Autocefaliei românești, conform unei decizii a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Crezul despre care vorbim este simbolul de credință niceo-constantinopolitan, normativ în întrega creștinătate. Nu este însă singurul crez elaborat în sânul comunităților creștine, iar, după știința mea, cea mai elaborată cercetare a acestor simboluri și mărturisiri de credință a fost realizată de istoricul și teologul Jaroslav Pelikan (vezi în acest sens volumele Creeds and Confessions of Faith). Despre crezuri, despre actualitatea și importanța lor a fost invitat J. Pelikan să vorbească la emisiunea de radio Speaking of Faith (care poate fi integral ascultată), în cadrul căruia a recitat și crezul Maasai, despre care spunea că îi este la inimă: Citește în continuare „Simbolul de credință Maasai”

Despre Ortodoxie în Occident, reacția părintelui Michel Evdokimov


Ortodoxia are în Occident un statut încă neclar, căutându-și locul și mai ales forma de organizare adecvată. Problema cea mai mare cu care se confruntă este aceea a sfâșierii etnice și a divizării jurisdicționale. În discursurile despre românii din Apus adesea se spune că duc cu ei și Ortodoxia, ceea ce nu este fals, însă din păcate o țin foarte bine ascunsă față de cei care ar putea fi interesați. Îmi imaginez în acest sens drama unui german sau francez care vrând să se convertească la ortodoxie ar fi silit să își însușească alături de credință și moștenirea culturală a rușilor, românilor sau grecilor pentru a putea avea acces la mesajul Bisericii. Cum altfel ar putea înțelege slujbele și predicile care în marea lor majoritatea sunt ținute în limbile neamurilor amintite. Aceste probleme au fost semnalate adesea de canonistul Grigorios Papathomas, dar nu numai. M-am bucurat la începutul acestui an să aflu că în Germania ceea ce înainte fusese Comisia Bisericii Ortodoxe din Germania s-a transformat în Conferința episcopilor ortodocsi din Germania, având intentia de a acționa ca o unică voce a Bisericii Ortodoxe în Germania. E un început folositor. Citește în continuare „Despre Ortodoxie în Occident, reacția părintelui Michel Evdokimov”

Karl Christian Felmy: Teologia ortodoxă de astăzi


 

De când am citit traducerea „Dogmatica experienței eclesiale” m-a fascinat personalitatea profesorului Karl Christian Felmy, marele teolog lutheran, profesor la Erlangen, care s-a convertit la Ortodoxie. Despre acest parcurs puteti citi si aici, un interviu realizat cu pr. Picu Ocoleanu, un discipol al lui Felmy.

M-am bucurat când am găsit de curând un interviu al profeorului, publicat în limba germana pe site-ul mitropoliei române a Germaniei. L-am traduspentru a-mi încerca puterile cu această limba frumoasă, dar pentru mine încă dificilă.  Traducerea este una de lucru, se pretează la îmbunătățiri.

Interviu cu Doamna Marija Ivanova de la Ziarul Православие България (28. Mai 2007) cu ocazia apariţiei în limba bulgară a cărţii lui Felmy “Teologia ortodoxă de astăzi” (o lucrare tradusă în limba română cu titlu „Dogmatica experienței ecleziale”) . Citește în continuare „Karl Christian Felmy: Teologia ortodoxă de astăzi”

Fragment din noile „Acte martirice”, sau despre puterea de a ierta


Am găsit o poveste uluitoare despre puterea de ierta, de a iubi şi de a mărturisi. Un fragment ce pare coborât din relatările aghiografice de demult. M-am grăbit să o traduc.
Murim cu multumire

Cele două tinere creştine îşi aşteptau execuţia în curtea închisorii chinezeşti. Un alt prizonier care a văzut întreaga scenă din celula sa spunea despre feţele lor că erau palide dar neinchipuit de frumoase şi de dulci şi totuşi nesfârşit de triste. Omeneşte erau pline de teamă. Dar Chiu-Chin-Hsiu şi Ho-Hsiu-Tzu au hotărât să se supună morţii fără a renunţa la credinţă. Citește în continuare „Fragment din noile „Acte martirice”, sau despre puterea de a ierta”

Despre Ortodoxia americană. Dialog cu Hermann Middleton și Patrick Barnes (Interviu realizat la Radio Renașterea)


Care este situația convertiților din America. Într-o discuție anterioară acestui interviu spuneați că uneori se întalnește fenomenul migrației între confesiuni și religii. Vin la creștinism, trec prin diferite denominațiuni pentru ca apoi să meargă înspre religiile orientale.

H. M.: În SUA, unde cunosc cel mai bine situația, sunt foarte mulți oameni care îl caută pe Dumnezeu. Foarte mulți americani sunt înclinați religios și caută adevărul.  Acesta este unul dintre motivele care generează diverse mișcări între culte. Unii oameni nu sunt mulțumiți cu ceea ce găsesc, motiv pentru care pleacă spre un alt grup protestant sau își crează o grupare proprie, încercând să meargă mai la adând. Cât despre cei care găsesc Ortodoxia, în experiența mea cel puțin, cei mai mulți rămân ortodocși. În urmă cu câțiva ani am auzit că în America Ortodoxia se dezvolta mai mult decât oricare altă religie. Nu știu dacă acum este la fel dar bănuiesc că situația a rămas neschimbată. Unul dintre motive este căderea comunismului care a deschis accesul către cele mai mari țări ortodoxe, fiind ample mișcări între est și vest. Cei mai multi oameni din Statele Unite și din Vest în general nu au nici cea mai vagă idee despre ce este Ortodoxia. Cei mai mulți, dacă știu ceva despre Ortodoxie cred că este o formă exotică de romano-catolicism. Chiar oameni foarte educați sau teologi nu știu mare lucru despre ortodoxie. Este deci foarte multă igonoranță. Părintele Seraphim Rose observa în anii ’70 că uneori pentru cei convertiți la Ortodoxie este o ispită foarte mare să o folosească drept cale spre altceva. Citește în continuare „Despre Ortodoxia americană. Dialog cu Hermann Middleton și Patrick Barnes (Interviu realizat la Radio Renașterea)”

Cartea cuvintelor bune de mâncat și războiul nevăzut.


Editura Deisis ne (re)propune un titlul și un subiect care se individualizează foarte limpede în peisajul teologic românesc, pentru că nu seamănă cu nimic altceva. E vorba de cartea unui evreu creștin , teolog (cu un doctorat la Princeton), poet și… psihanalist, Rubem A. Alves, Cartea cuvintelor bune de mâncat sau Bucătăria ca o parabolă teologică,(ediția a II-a, Sibiu 2007). O „introducere poetico-simbolică în creștinism sau o teopoetică fundamentală ca introducere autentică în religia creștină”, după cum o numește diac. Ioan I. Ică jr. în prefață (lămuritoare, în stilu-i caracteristic) intitulată Un Steinhardt brazilian și o introducere în teopoetica creștinismului. Citește în continuare „Cartea cuvintelor bune de mâncat și războiul nevăzut.”

Unitatea şi unicitatea Bisericii. Iustin Popovici


 

 

La fel cum Persoana Dumnezeului-om, Hristos, este una şi unică, în acelaşi fel Biserica a fost întemeiată de El, în El şi pe El, ca una şi unică. Unitatea Bisericii decurge în mod necesar din unitatea Persoanei lui Iisus Hristos, Dumnezeul-om. Biserica, Trupul unic şi unitar al Dumnezeului-om în întreaga lume, nu poate fi împărţită după legile acestei lumi. Orice împărţire înseamnă moarte. În întregime în Dumnezeul-om, Biserica este înainte de toate un organism divino-uman, şi apoi o organizaţie divino-umană. Totul în Biserică este divino-uman: viaţa, credinţa şi dragostea, Botezul şi Euharistia, la fel ca toate Sfintele sale Taine, şi sfintele virtuţi, sfânta învăţătură, sfânta sa viaţă, sfânta sa nemurire cu întreaga sa sfântă eternitate şi sfântă toată structura sa sfântă. Da, da, da: totul în Biserică este o realitate divino-umană, una şi indivizibilă: hristificarea şi sfinţirea, la fel ca şi îndumnezeirea şi transfigurarea, treimizarea şi mântuirea. Citește în continuare „Unitatea şi unicitatea Bisericii. Iustin Popovici”